100

... de ani ar fi implinit vineri, pe 13. N-a mai avut rabdare si ieri s-a dus. La Marea Unire avea varsta pe care o aveam eu cand a venit Revolutia, adica 9 ani. A prins primul si al doilea razboi mondial, comunismul, revolutia, pe iliescu, constantinescu si basescu. si pe obama. mai avea o singura grija- sa ma vada maritata. de fapt, mereu a avut o grija in ceea ce ma priveste. intai, sa ma vada la scoala, in clasa intai, sa incep sa scriu si sa citesc. apoi, sa ma vada la liceu. dupa aceea, la facultate, dupa aceea, cu serviciu.
a trait cat traiesc altii in zece vieti. n-a stat nicio zi in spital, n-a fost bolnava. si-a rupt o mana pe la 90 si ceva de ani, pentru ca nu statea locului, voia sa fie independenta sa sa-si sfideze varsta. era mica, miniona, cu toate ca a avut copii inalti, bine facuti, au semanat cu tatal lor.
pana acum cativa ani, tresarea de fericire de fiecare data cand ii mai crestea pensia, cu toate ca nu mai avea nevoie de bani demult, copiii ei i-ai oferit o batranete linistita din toate punctele de vedere. tot pana acum cativa ani, imi dadea cate 100 de lei de mos craciun si de ziua mea. imi strecura bancnotele complice, cand nu se uita nimeni, ca si cum era marfa de contrabanda.
a fost unul dintre cei mai echilibrati oameni. nu a avut niciodata accese de furie, nervi, violenta. singura injuratura pe care am auzit-o vreodata de la ea a fost "sari-ti-ar ochii!!", intotdeauna adresata lighioanelor din curte, cu dedicatie speciala matzelor pe care le aduceam zilnic in casa.
a fost invatatoare, a avut-o eleva pe fiica ei. totusi, Baiatul (adica tata) era preferatul, iar in ultimii ani de viata nu-si mai putea ascunde surplusul de afectiune. pentru oamenii de la tara era Doamna, cred ca trei sferturi din sat u trecut prin clasa ei. pentru mine era Mamaia Mica. chiar era mica, ea chiar se lauda cateodata ca mai mult de 50 de kg n-a avut niciodata. puteam sa mostenesc si eu asta, mhmm...
a avut sapte frati. pe unii i-a pierdut in razboi, pe altii i-a rapus boala. dintre cei opt copii, a mai ramas unul, cel mai mic.
sambata asta am simtit nevoia acuta s-o vad. trebuia. pur si simplu. incercam s-o vizitez saptamanal, chiar daca in ultimul timp am cam lipsit pt ca am racit, mi-am schimbat serviciul, iar egoismul mi-a trasat alte prioritati. era supravegheata in permanenta de cineva. a asteptat sa ramana singura si s-a grabit sa plece. se plangea ca n-o lasam sa moara, asa ca a sters-o tiptil, in stilul propriu, sa nu deranjeze pe nimeni.
A fost un om binecuvantat
Maria Cismaru (1909 - 2009)