Inapoi

Inapoi ca racul. Sa nu-mi mai aduc aminte ce-a zis Urania zilele astea de Raci, e de rau!
Daca m-ar intreba cineva de ce mi-e cel mai frica, as spune de singuratate. Mereu am suferit din cauza asta. Cand eram mica, sufeream de singuratate ca n-aveam frati sau surori, am plans zile intregi ca n-am cu cine sa ma indemn la prostii si, dupa Revolutie, ii rugam pe mama si tata sa cumpere un copil de la orfelinat, ca si-asa ii aratau mereu in documentare sinistre la televizor. Ma innebunea ca trebuia sa ma joc dupa un program stabilit, intotdeauna seara, dupa lectii, cand coboram jos, "la copii".
Am suferit de singuratatea de a nu avea prieteni, pentru ca eram fraiera, slaba si mandra in acelasi timp. De singuratate sufar si cand n-am cu cine sa ma uit la un film de groaza sau la o comedie proasta, pe care s-o "toc" marunt, marunt, de nu mai ramane nimic din ea. Sufar de singuratate si cand as vrea sa-mi iau campii spre o insula greceasca, sau pur si simplu la mare, la noi. sau cand vreau sa barfesc pana la eouizare, in cel mai superficial mod posibil.