luni, 6 aprilie 2009

10 ani in Bucuresti

Anul acesta se implinesc 10 ani de cand stau in Bucuresti. Am venit de la Buzau aici la facultate, in 1999. schimbarea a venit firesc, optiunea continuarii studiilor in Bucuresti a existat dintotdeauna. E-adevarat, am facut alta facultate decat mi-as fi dorit, nu ca n-am intrat, ci ca aveam o coloana vertebrala subreda in discutiile care implicau viitorul meu cu parintii si alte rude influente. am descalecat toamna, cu putin timp inainte de a incepe cursurile. am ocupat o garsoniera, fara chirie (deh...aceleasi rude influente) si tin minte ziua cand priveam de la balconul cocotat la etajul 2 noua privliste pentru urmatorii nu stiu cati ani (atunci nu stiam). veneam de la o casa cu curte si glicina in cascade la geam si am nimerit intr-un bloc situat intr-o zona cu oaresce verdeata si, din fericire, cu un tei prin prin apropiere. am nimerit in dristor, liviu rebreanu, bloc de garsoniere, cu vesnica baba de veghe la geam si pe vizor, vis-av-is de usa mea. m-am acomodat rapid cu noua locuinta. var-miu, cu un avans de vreo doi ani inaintea mea, m-a invatat drumul spre facultate. in primele zile am mers cu tramvaiul si numaram statiile pana la Timpuri Noi. vreo 7 parca. am ratat o data coborarea, asta e. veneam dintr-un oras unde deplasarea se facea pe jos, oriunde (taxiul- da, dar in clasa a12a, cand m-am mai emancipat). mi-a fost putin greu cu banii la inceput, pt ca nu eram obisnuita sa-i administrez. fondurile veneau de la parinti, iar eu ii aruncam pe prostii, fara chibzuinta. bine, problema persista, numai ca acum ii muncesc eu. a fost la dolce vita. nu eram o studenta constiincioasa. in primii doi ani mergeam la cursuri o zi da, una ba, dar au fost si zile cu program de 8 ore, full. examenele, luate, picate, luate. (dupa mi-am mai revenit, s-au rarit restantele, s-au marit si notele). petreceri, nu foarte multe. mi-am schimbat apoi domiciliul cu unul mai spatios in vitan. e frumos aici, insa mi-e dor de garsoniera studentiei. o sa initiez un serial cu amintirile din cei 10 ani, pe masura ce-mi vin in minte, poate Dalia sau Mihai vin cu completari?

3 comentarii:

ina bixade spunea...

hey, monica, eu am stat 5 ani in Bucuresti, l-am indragit mult, pina in 1998 cind m-am mutat in New York(anul asta la mine se fac 11 ani de cind locuiesc in NY). Si eu am trait etapele de care ziceai tu, Bucurestiul imi parea mare si intimidating,insa incet-incet am inceput sa ma simt acasa....asta pina la terminarea facultatii, dupa facultate, am simtit acut nevoia sa plec in lume. Mi se parea imposibil sa supravietuiesc linistita in Bucuresti, cu o diploma de filoloaga. Eu in primul an de facultate am stat la o matusa, dupa care in camin, in Regie. Chiar se spune ca nu simti ca esti student daca nu stai in campusul studentesc. Si chiar aprob ideea asta...oricum, imi placea Bucurestiul de pe vremea studentiei mele, nu cel de acum...te puuup, pa

zeralixs spunea...

http://zambicim.blogspot.com/2008/10/pt-mama.html

Dal Octavia P spunea...

povesteste de noaptea in care ne-am intors de undeva... nu stiu de unde:) si am ales sa urcam pe scari, n-am asteptat liftul, am deschis usa palierului, usa casei, a fugit pisica, s-a dus catre usa palierului...etc...mai tii minte?