Confesiuni

Urasc tara asta. Nu stiu daca e vorba de depresia post Sarbatori sau nu, dar azi cand veneam la serv, la ultimul semafor, o fetita de aprox 12 ani, cu adidasi jerpeliti, geaca subtirica si pantaloni de trening, cu caciula in mana, se plimba rapid printre masini. Cersea. Nu avea niciun handicap, nu se milogea pe la geamurile masinilor cu texte triste, ea doar a tras o tura printre cele doua coloane dus intors si s-a dus pe trotuar tremurand, asteptand urmatorul verde. se vedea ca era trimisa "la norma" acolo de "sefii" ei. stiu ca urmeaza un moment Andreea Raicu, dar nu ma pot abtine. Mi s-a facut atat de mila de fata aceea (era tiganca, daca are vreo relevanta)... si, de cand am venit la biroul caldut, ma incearca niste accese de genul "eu stau aici, mi-e bine, am parinti, am o casa, nu mi-e frica de ziua de maine, singura mea grija e cu ce ma imbrac si daca cizmele mele preferate au intrat la reduceri..." e oribil ceea ce fac acum, dar... n-am o canapea si un confident la indemana. cu ocazia asta, mi-am adus aminte de un alt episod dramatic, de asta-primavara, cand m-am dus la o laba de Bucharest Fashion Week, la hotelul detinut de domnul Fratii Negoita. la un etaj superior se tinea un fel de act de caritate pus la cale de dl Gheara, ca sa-i arate invitatului de onoare, Roberto Cavalli himself, cat de darnici pot fi unii oameni cu semenii mai putin norocosi. si adusese Gheara &Co o grupa de copii orfani de la un centru de plasament, carora trebuia sa le imparta niste cadouri. erau copilutzi prescolari, frumosi si cuminti. si am facut prostia sa ma apropii ca vulturele sa vaz io, cu ochii mei, ce le-a pus cel mai tare I%&$&p in pungi: printre jucarele ordinare, erau chiloti, doamnelor si domnilor, chiloti dintr-aia mari, XXL, de babe, albi, de bumbac. Insa cel mai dureros a fost atunci cand unul dintre micuti, un baietel brunet, cu ochii mari, caprui, s-a uitat la mine. eu la el. ochi in ochi. pentru prima data in viata mea, contactul vizual aproape ca m-a secerat. in secunda in care ne-am privit am putut citi in privirea lui: "ma iei acasa? cine esti? poate ma ia acasa...". mi-am muscat buzele aproape de sange ca sa nu incep sa urlu ca dementa in incapere, ochii ma intepau, si-mi venea sa-mi dau pumni. m-am abtinut. insa ajunsa acasa la boyfriend, o ora am urlat in continuu, cu hohote si lacrimi. viata o suge