joi, 11 decembrie 2008

Casa mea departe de casa

Am prins inca o leapsa si raspunz cu mare drag.

O sa intru direct in subiect, pentru ca introducerea a fost realizata maiastru de Caprele Irinucai
Deci, casa mea departe de casa a fost, este si va fi:
1. Nu ma acuzati de cocalarie, dar gara din Munchen e prima care-mi vine in gand. este primul loc strain pe care am pasit cu emotie vibranda in 1992, iarna, aproape de Craciun. cum sa va spun, oameni buni, (vorba lui Banica Jr. Veta, mi-ai stricat chiuveta, shuap, shuap!), dupa 12 ani de trait in Buzaul comunist, dupa ce am purtat espadrile si pantaloni impletiti de mana la andrele, dupa ce am salivat nopti la rand in vis dupa banane, dupa ce vindeam toate sticlele si borcanele de pe balcon sa-mi cumpar prajituri cu motz de morcov fiert in loc de stafida, a dat Domnu', a venit Rivolutia si am putut, eu si mama, sa plecam pe urmele lui tata prin tari straine. Asta se aciuase prin Germania, la Munchen. Dupa ce si-a facut si el un rostuletz acolo, si-a chemat, bineinteles, si familionul sa vaza minunatia. Dooooooooooooaaaaaaaaaamneeeeeee, ce mi-a placut! Am mers vreo 2 zile cu trenul si nu cred ca am dormit mai mult de 8 ore din cauza emotiilor. Eram jegoasa, imbracata urat, cu un cojocel albastru cumparat de mama si ma simteam ca un cacat in mijlocul garii din Munchen. Dar eram atat de bucuroasa! Simteam mirosul de capitalism si, cu toate ca nu traisem vremuri precomuniste, stiam deja ca asa trebuie sa fie. Stiam ca asa trebuie sa traisca oamenii, in lumina, in parfum, in buna dispozitie. Nu va ma spun ca orasul era impodobit pentru Sarbatori. Am iubit tara aia din clipa in care am pasit pe peron. Dupa ce m-am dezmeticit, adica fix dupa cateva ore, ma simteam deja ca pestele in apa. Am lepadat cojocelul de ciobanita si mi-am tras geaca si blugi. Am facut bradul, m-am plimbat cu cainele pe strazi (un dalmatian tembel cu titlu nobil), l-am pierdut, l-am regasit, am mancat dulciuri, mi-am cumparat o Barbie (ce daca aveam 12 ani, io nu avusesem o Barbie ever!), am mancat prima data la un restaurant chinezesc, ne-am plimbat pana la Garmisch, de toate, ce sa mai zic..... Asa ca Germania a ramas my home away from home, pana cand...

2. Am plecat asta-vara pentru a doua oara in viata mea la Londra. parca v-am mai povestit cum am vazut eu Regatul Unit in '96 si n-am priceput nimic? Ei, asta-vara a fost altceva. Nu mai detaliez, dar, daca Germania e Mutterland, Uk este sora mea. ce tara, ce oameni, ce frumos!!! Chiar as trai acolo!!! am eu o prietena care a lucrat cateva luni bune la Londra si a decis sa se intoarca in Bucuresti, aci, la jeg. I-am zis eu ca-i proasta, dar... Daca as putea sa stau jumatate din an acolo, jumate acasa, aci, ti-as ramane recunoscatoare, Mos Craciun!
Sper ca ati observat nuanta care tradeaza dorinta mea de a NU transforma The home away from home intr-un Home veritabil. Nu, lucrul acesta se poate intampla doar daca ma mut la Gavanesti, satul bunicilor in care imi petreceam vacantele. N-are rost sa depan amintirile din copilarie, dar sa citesti vara "La Medeleni" in sufrageria racoroasa, adapost de vipia din Baragan, e de nepretuit. Este momentul meu Kodak. Sau ca mananci pere timpurii, gherghine si mere padurete, sa mergi la scaldat, sa astepti sa vina caprele seara de la camp si sa constati ca au si cate un iedut dupa ele... iarasi de nepretuit. Sa astepti sa vina vecinul adolescent de la Bucuresti in vacanta si sa plangi de suparare pe dupa garduri ca nu indraznesti sa-i spui ca-l placi... nashpa, dar frumos! Sa te plimbi cu bicicleta, sa te joci Flori, fete, sa joci remy cu unchiul bland, fost invatator, sa mananci rosii dulci din gradina.... asta-i viata!

4 comentarii:

Dal Octavia P spunea...

inteleg postul si te iubesc pt cum ma faci sa rad...in stilul nostru... dar nu inteleg cum mancai tu gherghine...LOL...adica mancai dalii?:))

THE MONIKA spunea...

Nuuuuuuu, gherghinele despre care vorbeam sunt fructe de padure, ca niste bobite rosii, dulci-acrisoare. Yummy!

capreleirinucai spunea...

Londra asta suna foarte bine, abia astept sa ajung si eu acolo.

THE MONIKA spunea...

OOOOO, daaaaa! Este buricul pamantului. Bine... eu n-am fost in SUA pana acum, dar cred ca Londra bate tot!