Despre mancare si alti demoni :-)

M-am hotarat sa scriu despre mancare, pentru ca ma pasioneaza gatitul si mancatul in egala masura. Imi place sa descopar site-uri de cooking si cand prind cate o emisiune la tv despre asa ceva, raman cu ochii liptiti de ecran, sa vaz si eu ce iese din mixurile de ingrediente si pricepere. Ideea e ca eu niciodata nu pun in practica retetele noi si probabil gustoase pe care le receptez. Mereu zic ca-mi fac ceva nou, dar tot la friptura la cuptor sau paste ajung. In ultimul timp aproape ca nu mai gatesc. In alti ani, nu exista saptamana sa nu-mi fac mancare, doar de dragul de a gati. Provizii aveam, ce-i drept, pentru ca mama inca imi trimite saptamanal hrana pentru trup si suflet, asa ca nu era nevoie sa-mi pun in aplicare talentele, dar... Nu mai am weekenduri libere, am doar o zi pe saptamana in care pot face exact ce vreau, dar atucni ori sunt la boyfriend, ori sunt la boyfriend, ori mi-e asa de lene sa ma apuc sa curat, sa spal, sa toc, sa fierb, sa coc... N-am mai facut o ciorba de vreun an. tin sa precizez ca sunt o maaaaaare amatoare de ciorbe/supe. asa m-a invatat mama. In '96 am fost intr-o excursie prin Europa si am stat la Londra cateva zile. m-au intoxicat aia cu cartofii lor prajitit si puddinguri de tot felul. o prietena, saraca, deja nu mai facea diferenta intre puddingurile lor de 2 lire si ajunsese sa manance cartofi prajiti cu o sarlota de desert. i-am trimis mamei o vedere in care i-am scris, la sfarsit, "fa-mi o ciorba cand ma intorc!!!!!". mi-ar placea sa am timp si chef sa experimentez tot felul de preparate exotice sau nu neaparat, dar, atunci cand ma apuca cheful, uit tot ce mi-am propus, ma duc la piata, cumpar 2 mere, 2 pere si cand ajung acasa, imi dau seama ca n-am cu ce. si iar imi jur in barba ca data viitoare....
Pe scurt, mie imi plac foarte mult: salata de vinete, pastele (de orice fel), ciorba (de orice fel), pizza, salate (de orice fel, daca nu exista "iarba" la masa, restul imi sta in gat), carnea de pui, pestele (mda, proaspat sa fie).
Enjoy lunch, Honnies!