La Liberty Center, birjar!

M-am facut cam mondena in ultimele zile. Pai, dupa modele, a venit randul filmelor. Astfel, am avut ocazia sa dau ochii cu hidosul mall Liberty Center, cu ocazia inceperii Dakino. Am vazut doua documentare plictisitoare (bine... eu nu prea fac parte din publicul de festival, sunt mai taranca de felul meu, ma uit numai la blockbustere, iar daca se nimereste si un premiat pe-acolo...). Deci, primul documentar, realizat de englezul Simon Brooks, a fost infiorator de plictisitor. A trebuit sa urmaresc timp de 50 de minute un remember al anilor '68. De fapt, filmul chiar asa se numea, Generation '68. Toata lumea stie ca emblemele anilor '60 au fost Beatles, fusta mini, pilula contraceptiva, hippie, drugs, Martin Luther King... Si asta a fost filmul (printre naratori - Milos Forman sau Dennis Hopper). Mersi, asta stiam si eu despre the sixties. Ok, pauza de tigara si o repriza de dans Razvan Mazilu in hol. Pana sa inceapa programul artistic, zic sa ma duc pana la toaleta, ca ma lovise un pi%i de la cola. Ajung in buda doamnelor si cand ce-mi vaz ochii: domnul Razvan Mazilu pusese stapanire pe spatiu. Roiau in jurul lui doamne si domni pentru a-l pregati de show. Imi vad mai departe de drum (nu m-am scapat pe mine de emotie, jur!) si ocup o cabina sa scap de grija ce ma sacaia. Si vad ca scrie mare deasupra budei: nu trageti apa! sistem automat de tragere a apei! (sau cam asa ceva). okeeeei.... hai sa vedem. termin ce era de terminat si nimic. adica apa nu se tragea. bine, nici daca ai fi ignorat semnalul, nu aveai de unde efectua operatiunea de flushing. deci, ce ma fac? de ce nu se trage apa? ma fac ca deschid usa, ca poate asa merge. am mai vazut asta prin tari straine. nimic. incep sa ma uit totusi dupa oaresce butoane, nimic. iar ma fac ca plec. nu se aude niciun zgomot. mi-era rusine, ce naiba! daca intra cineva dupa mine? (cu toate ca erau multe cabine) o strig pe Prietena D, doar doar m-o invata ce sa fac. aia plecase deja. ei bine, m-am enervat, am inchis usa si nu m-am mai uitat inapoi. asta e! A urmat un documentar de 90 de minute facut de Emir Kusturica despre Maradona. Domnul K a incercat sa-l umanizeze pe argentinianul anti- imperialist, insa eu raman la pararea ca e un cocainoman imbecil care si-a distrus viata.
Va pup!