Derapaje pe sosea si pe hartie

Cornel Nistorescu scrie abjectii despre Elena Udrea, la fel ca si balosul de Ciutacu, odata... Se pare ca si-a mai revenit dupa accident (tineti minte, a bagat 2 oameni in spital), a luat loc la birou si da-i si scrie. Bale! Atat! Exact ca la cainii turbati. Altfel nu se justifica delirul oltenesc. Nici ca pamflet, macar

Vicky Cristina Barcelona

„La mirada, la mirada!”. cea mai savuroasa replica din filmul lui Woody Allen, rostita de superba actrita Penelope Cruz (cand spun superba, nu ma refer numai la felul in care i-a pictat chipul Doamne-Doamne). spre surpriza mea, lista personala cu filme bune are un nou titlu. nu ca m-as fi asteptat la treaba de mantuiala de la nea Woody, dar, nu stiu de ce, aveam impresia ca eu nu-i inteleg filmele, ca nu suntem pe aceeasi lungime...Ei, pe naiba! Sa mai traiasca ochelaristul asta care-i insurat cu fiica-sa adoptata inca 100 de ani, ca sa mai am si eu ce vedea duminica la mall, in carje. un film sublim, in care Scarlett, Penelope, Bardem si Rebecca Hall (Vicky) fac o treaba a naibii de buna. cred ca si ei s-au indragostit de personajele lor, atat de bine conturate, jucate, transmise! of, dau in sensibilitati de-astea de weekend cinefil, sa ne intoarcem la demonii care ne strica zilele. sunt foarte fucked up lately, starile mele sunt ca un yo-yo. sper sa se termine in curand, pt ca simt ca o sa bat pe cineva daca nu.

Variete

"am uitat sa pun augmentinul in frigider"
ei, si tocmai de-aia a ajuns la mine pe blog. ma distreaza enorm! pentru toti fanii mei: ailaviutu!

Beach Bodies

Nu stiu ce-mi veni azi de ma uitai pe blogul lui Perez Hilton, that gay whore (e un alint, n-am nimic cu gheii) si am dat peste Brooke Hogan, fi-sa lu ala mare, cu mustata, wrestlerul, ma! Care Brooke seamana al naaaahahaibiii de bine cu Elena Udrea, bobocelul de la turiZm. Enjoy!

Pentru sambata

O idee penru aceasta sambata, daca va e frica sa plecati la mare sau la munte din cazua ploii. As fi mers si eu, dar, din pacate, sunt la munca. As usual!

Of, Of, virguliță hop și-așa!

astia de la Click ma amuza teribil si regulat

Acasa, copii

Shoot me now

Ati auzit de depresia post sarbatori? Eu da. am parte de ea. Pastele asta a venit cu muuulte dezamagiri personale. sa fim sanatosi!

NY Times: ”Protests in Moldova Explode, With Help of Twitter”

”A crowd of more than 10,000 young Moldovans materialized seemingly out of nowhere on Tuesday to protest against Moldova’s Communist leadership, ransacking government buildings and clashing with the police.
The sea of young people reflected the deep generation gap that has developed in Moldova, and the protesters used their generation’s tools, gathering the crowd by enlisting text-messaging, Facebook and Twitter, the social messaging network...”

10 ani in Bucuresti

Anul acesta se implinesc 10 ani de cand stau in Bucuresti. Am venit de la Buzau aici la facultate, in 1999. schimbarea a venit firesc, optiunea continuarii studiilor in Bucuresti a existat dintotdeauna. E-adevarat, am facut alta facultate decat mi-as fi dorit, nu ca n-am intrat, ci ca aveam o coloana vertebrala subreda in discutiile care implicau viitorul meu cu parintii si alte rude influente. am descalecat toamna, cu putin timp inainte de a incepe cursurile. am ocupat o garsoniera, fara chirie (deh...aceleasi rude influente) si tin minte ziua cand priveam de la balconul cocotat la etajul 2 noua privliste pentru urmatorii nu stiu cati ani (atunci nu stiam). veneam de la o casa cu curte si glicina in cascade la geam si am nimerit intr-un bloc situat intr-o zona cu oaresce verdeata si, din fericire, cu un tei prin prin apropiere. am nimerit in dristor, liviu rebreanu, bloc de garsoniere, cu vesnica baba de veghe la geam si pe vizor, vis-av-is de usa mea. m-am acomodat rapid cu noua locuinta. var-miu, cu un avans de vreo doi ani inaintea mea, m-a invatat drumul spre facultate. in primele zile am mers cu tramvaiul si numaram statiile pana la Timpuri Noi. vreo 7 parca. am ratat o data coborarea, asta e. veneam dintr-un oras unde deplasarea se facea pe jos, oriunde (taxiul- da, dar in clasa a12a, cand m-am mai emancipat). mi-a fost putin greu cu banii la inceput, pt ca nu eram obisnuita sa-i administrez. fondurile veneau de la parinti, iar eu ii aruncam pe prostii, fara chibzuinta. bine, problema persista, numai ca acum ii muncesc eu. a fost la dolce vita. nu eram o studenta constiincioasa. in primii doi ani mergeam la cursuri o zi da, una ba, dar au fost si zile cu program de 8 ore, full. examenele, luate, picate, luate. (dupa mi-am mai revenit, s-au rarit restantele, s-au marit si notele). petreceri, nu foarte multe. mi-am schimbat apoi domiciliul cu unul mai spatios in vitan. e frumos aici, insa mi-e dor de garsoniera studentiei. o sa initiez un serial cu amintirile din cei 10 ani, pe masura ce-mi vin in minte, poate Dalia sau Mihai vin cu completari?

Been There, Done That

Deci da! O zi calda, cea mai frumoasa din an, petrecuta la iarba verde. insfacat paturici, fata de masa, ustensile de gratar, gratarul- la locul lui, in potbagaj, il port cu mine de vreo 2 ani, de la ultima iesire la aer in natura salbatica. am mancat, am povestit, am alergat cainele prietenilor prin padure (eu un rottweiler inofensiv, mai degraba pisoi), m-am bronzat pe nas si pe obraji... O zi frumoasa, pacat ca a trecut asa repede. a! si locul nostru de picnic era izolat de altele, ocupate de indivizi la fel de iubitori de stat cu burta la soare ca noi, deci... misto!

Treaca mearga

Nu mai gust glumele proaste de mult (cred ca de pe la 5 ani, cand i-am tras lui tata scaunul de sub fund, asa cum faceam la gradinita... nu, nu m-a batut atunci, eu as fi facut-o..). Nu mi se pare amuzant. Asa m-am simtit azi cand bloguid si googleind, am dat peste mostre de proasta calitate de 1 aprilie. n-am apreciat niciodata posturile radio care difuzau la matinal glume proaste facute la telefon sau pe strada. Ce sa-ti azic...! Absolut unfunny.